Povestea OMULUI

     Azi am trecut din nou pe la Bătrîn și am gasit casa goală. El era plecat și totul în jur este cufundat în liniște și pace.

     Îndrăznesc și intru pentru prima dată în Laboratorul său ceea ce nu am îndrăznit niciodata. Mai mult de a sta la geam ascuns și să privesc sfios printre perdele nu am putut face, dar iată că azi am îndrăznit și am intrat.

     Privesc cu grijă și mă minunez ce văd în jur. Parcă ar fi un Templu, un loc sacru în care se creează lumea. Totul în jur este sacru, fiecare obiect are un loc parcă predestinat și fix. Nu îndrăznesc să ating nimic însă îmi atrage atenția o carte. Este o carte încă nescrisă care prinde viață în mîinile Magicianului care o scrie. Privesc atent și văd cîteva rînduri scrijelite parcă în veșnicie. Citesc titlul - Povestea OMULUI - și cîteva rînduri din ceea ce va fi această poveste încă nescrisă.

     Simt ceva în interiorul meu ca un fior și mă opresc, intuiția mea îmi șoptește ceva. Cred că e timpul să plec, Bătrînul poate apărea oricînd și nu vreau să mă găsească aici. 

     Arunc o ultimă privire și plec smerit înclinîndu-mi capul în acest Altar al creației. 

     Mulțumesc, voi reveni altă dată și sper sa găsesc povestea scrisă.