De la Dimensiunea a 5-a la dimensiunea a 3-a, sau cum să cazi din lumină în deznădejde!

Am fost întrebat de curând cum se face că Eu, care pretind că am ajuns în Dimensiunea a 5-a mai pot să manifest emoții și comportamente de dimensiunea a 3-a, când deja mă consider un evoluat spiritual.
O întrebare foarte bună și pertinentă în situația în care oamenii din jurul meu și mai ales cei mai apropiați si dragi mie au foarte mari așteptări de la mine.
Acum am și de luptat cu așteptările lor și cu năzuințele mele de ascensiune și Iluminare spirituală.
Cum oare? De fapt unde mă aflu eu acum? În ce dimensiune sau zonă de manifestare a ființei mele sunt acum? Sunt de multe ori un rebel care hoinărește printre lumi și dimensiuni, printre ființe, entități fără trup și energii amestecate, sunt pretutindeni și nicăieri, SUNT și atât.
În mine se manifestă în același timp toate cele cinci elemente primordiale: apa, aerul, focul, pământul, eterul, drept pentru care, sunt imprevizibil și greu de surprins.
De ce am coborât? Simplu, pentru că ființa iubită, sufletul meu pereche cu care am de împlinit o misiune se află aici lângă mine, printre noi, aproape și eu am misiunea să îndrum spre desăvârșire acest suflet minunat care încă se zbate între frică și iubire, între conștientizare și EGO, între EU și TU, între a fi și a exista.
Plâng, mă doare cumplit această coborâre deși mi-am asumat suferința și am acceptat, deși conștient și cu iubire am ales această cale. Dar ce e mai frumos și divin decât să suferi și să contribui la evoluția sufletului tău pereche?
Poate nu sunt înțeles, poate nu sunt acceptat, vreau însă să continui asta chiar dacă va fi nevoie de sacrificiul suprem al meu în această viată.
Cer iertare, recunoștință, mulțumire.

O ALTĂ DIMINEAȚĂ !

Azi nu mai e soare afară, când am deschis ochii și am privit pe fereastră era un cer plin de nori.
M-am trezit greu, corpul este încă în starea de nemișcare, anchilozat, blocat, fără vlagă. Știu, e vorba de sursă, de mult timp nu m-am mai deconectat de la EA. Încerc să mă mișc, îmi privesc mâinile și încerc să le ridic. Nu mă ascultă deloc, stau nemișcate și reci. Hmmm , ceva nu e în regulă, eu rece? Niciodată.
Privesc lângă mine și nu văd pe nimeni, ciudat, aseară TU erai lângă mine și acum...
Rămân țintuit în pat, renunț pentru moment să mă ridic. Mai stau puțin că doar e zi liberă. Închid ochii, simt o durere undeva sub coaste. Nu înțeleg nimic, parcă sunt rupt de corpul meu și de tot ce e în afara mea. Sunt și atât.
Te caut din nou, privesc în jur, încerc să te simt, unde ești?
Mă relaxez și mă pregătesc să intru mai întâi in alfa. Se întâmplă relativ ușor e doar obișnuință pentru mine pentru că o fac des. Vreau să plec din nou printre stele, să mă regăsesc, să mă conectez cu sursa și să imi revin. Ajung în theta și sunt gata. Acum pot merge unde vreau eu și să fac ce vreau, să mă joc așa cum îmi place mie uneori cu cele „interzise “ celor de rând. Mă simt din nou liber și ușor, ceea ce îmi dă siguranță. Nu mai trebuie să support acea greutate fizică care unerori mă epuizează de-a dreptul.
Zbor, zbor și alunec lin printre tot felul de forme și nonforme. Mă amuz și zbor, mă transform într-o panglică multicoloră și alunec mai ușor către liniște și lumină. Văd o lumină aparte și mă simt tras de ea. Zbor către acolo. Nu știu ce e dar mă simt bine, mă simt atras ca de un magnet. Mă apropii și deodată…
TU! Mă opresc și devin mai atent deși nu îmi stă în fire, eu tratez totul cu ușurință și sunt foarte sigur pe mine dar acum… se întâmplă ceva. Hmmm …

BUNĂ DIMINEAȚA !

“M-am trezit și am privit în jur,
Era liniște și mult soare.
M-am simțit inundat de lumina lui binefăcătoare.
Te priveam și incercam să mă mișc, ... încă nu reușesc și mă simt tot amorțit.
Te strigam dar parcă nu mă auzeai deloc deși eram lângă tine.
Am privit la Soare și am strigat la El, ... m-a privit blând și a surâs, a întins o rază către mine și m-a mângâiat cu iubire. Am tresărit și am început să mă mișc. Te-am privit din nou, tu dormeai ca un Îngeraș.
Te-am lăsat să dormi în continuare și am început să mă mișc. Îmi reveneam încet din amorțeala în care am stat două zile.
Aștept să te trezești și apoi vorbim.
Te-am regăsit și acum sunt liniștit.
Mulțumesc, TE IUBESC!”