BĂTRÂNUL ALCHIMIST

      Scrierea unei povești nu e o treabă chiar așa simplă însă am pornit cu mult curaj din dorința de a împărtăși cu voi ceea ce am trăit și simțit când am aflat această poveste fascinantă.         Este povestea Bătrânului Alchimist, cel ce a reușit să transforme nu numai materia dar mai ales sufletele celor pe care i-a atins. Laboratorul său care seamănă cu cel al Lui Dumnezeu este la fel de misterios și greu de înțeles de noi, cei care nu am atins acest nivel de iluminare ce-i permite să modeleze materie și spirit în același timp, care de fapt e tot materie, materia Lui Dumnezeu. Noi nu suntem altceva decât parte din materia cu care Creatorul se joacă de mulți eoni din dorința sa de a se descoperi din ce în ce mai mult pe Sine.          În fiecare seară, după ce trage obloanele ferestrelor ca să nu mai fie deranjat de vreun musafir nepoftit dar mai ales de Mândra Lună, care de fiecare dată vrea să intre în atelierul Alc...

       Ziua și-a luat rămas bun lăsându-ne în grija ei. Pentru mulți noaptea este un adevărat tărâm misterios, un tărâm de poveste. E întuneric sau ... ? Stăpână devine Luna, care nu numai că luminează dar mai și transmite sau mai bine zis amplifică misterul nopții.        El, în schimb nu e afectat nici de întuneric nici de mister și nici de lună, El doar este, singur și tăcut în cămăruța lui simplă și întunecoasă, mai întunecoasă decât însăși noaptea. Sau cel puțin așa o percep eu. Inspiră un sentiment de reținere să nu zic de teamă. De aceea, stau deoparte și observ cât pot de peste gardul mic și șubred din lemn aproape putred. Mister, liniște și măreție, da, o măreție reținută dar curioasă.             Tare mult aș vrea să intru dar... mai aștept, poate mă cheamă. Hmm, îmi vine să râd, cum să mă cheme când nici nu mă știe? Când nici nu exist pentru el.  - Răbdare, imi strigă vocea, da e vocea me...